duminică, 26 decembrie 2010

Pizza la ţest

Această reţetă de pizza este deosebită datorită modului inedit de coacere care conferă blatului o consistenţă crocantă şi pufoasă în acelaşi timp, aşa cum ar trebui să iasă un blat de pizza. Sunt foarte mândru că am găsit această metodă mai puţin uzuală de a coace pizza, e cel mai reuşit blat pe care l-am obţinut până acum.
Ţestul este  întâlnit în zona Banatului montan, sau cel puţin în anumite localităţi bănăţene. În DEX, ţestul este definit ca fiind: 

ȚÉST ~uri n. 1) Capac în formă de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă.

Aş mai avea de adăugat faptul că ţestul este din fontă şi pe lângă coacerea pâinii (pe frunze de nuc sau de varză) şi a plăcintelor, la noi mai era folosit şi la prepararea fripturilor.

Pentru aluat avem nevoie de:
250 ml apă călduţă 
2-3 Lg ulei de măsline 
1 lg de sare 
puţin zahăr
500 gr făină 
25 gr de drojdie proaspătă
Pentru frământat, ingredientele le-am adăugat în maşina de pâine în ordinea scrisă mai sus. 

Pentru topping am folosit:
roşii pasate aromate cu busuioc şi oregano
jambon afumat
salam uscat
mozarella
porumb dulce
ardei murat şi măsline fără sâmburi

Aluatul l-am lăsat  la crescut până şi-a dublat volumul. Se modelează două blaturi direct în tavă peste care punem sosul de roşii, aranjăm jambonul, salamul şi presărăm mozarella rasă. Aruncăm pe deasupra nişte porumb, măsline şi fâşii de ardei.
Între timp facem focul pe vatră de cărămidă iar când lemnele sunt aproape arse le tragem la o parte, aşezăm tava şi o acoperim cu ţestul, jarul îl punem pe ţest după care coacem pizza pentru 20 min.
Pe cea de-a doua pizza o coacem 15min deoarece vatra e deja incălzită. Timpii de coacere sunt orientativi în funcţie de cantitatea de jar şi temperatura vetrei.
Dacă găsiţi un ţest uitat printr-un colţ de pod cred că e timpul să-l resuscitaţi, aşa cum am făcut şi eu. Merită!

Crăciun fericit tuturor!

vineri, 19 noiembrie 2010

Guest-post pe Bucatar Maniac

Zilele trecute am primit un mesaj care m-a facut fericit, la propriu. Am primit o invitatie pentru un guest-post pe blogul Bucatar-Maniac, blogul lui Cristi Borod. Bucuria a fost cu atat mai mare cu cat Bucatar Maniac este blogul care a devenit pentru mine un standard in domeniu inca de la bun inceput. Retetele in cadrul carora se simte pasiunea pentru gatit, pozele de invidiat, fiecare dintre ele avand acel ingredient care te face sa le tii minte si nu in ultimul rand Logo-ul (imi place atat ideea cat si constructia). Toate acestea (si multe altele) intregesc imaginea unui blog culinar perfect din punctul meu de vedere.
Puteti accesa Bucatar Maniac aici. Guest-postul poate fi accesat aici.

miercuri, 22 septembrie 2010

Ciorba de fasole in cuina

Revin cu o noua reteta de ciorba de fasole, de data aceasta gatita traditional, in cuina. Trebuie sa spun inca de la inceput ca gustul desavarsit al acestei ciorbe se obtine in mod paradoxal prin folosirea a cat mai putine ingrediente.

Pentru ciorba luati doi morcovi sanatosi, un pastarnac zdravan, 2-3 cepe rotofee, 3 ardei grasi (grasi am zis!) si ingredientul principal, fasolea. Din afumatoare avem nevoie de o bucata sanatoasa de pulpa afumata cu os portionata in bucati, pusa in apa la desarat daca este cazul. Luam un cutit si taiem legumele (curatate in prealabil) in bucati mari. Intr-un vas de fonta punem carnea urmata de fasole si legume, dupa care completam cu apa. Vasul se agata deasupra focului facut in vatra. Focul trebuie sa fie mediu pentru a obtine cel mai bun gust. Cand scade apa se completeaza cu apa calduta. Dupa aproximativ o ora punem 7-8 catei de usturoi tocati marunt si bulion cat va place. Spre final ciorba se lasa sa scada in functie de consistenta dorita si se adauga sare, piper si patrunjel dupa gust.

Aceasta ciorba are o savoare si aroma cum numai in cuina la foc de lemne se poate obtine, dar nu ma credeti pe cuvant si incercati-o!

duminică, 2 mai 2010

Pastrav afumat

Am revenit cu forte proaspete si cu tolba plina de retete!
A trecut o perioada in care am fost mai putin activ pe internet, timp in care, din pacate nu am tinut legatura cu blogosfera culinara. Incerc sa ma revansez si ce revansa mai buna as putea avea decat, o reteta superba si foarte gustoasa de pastrav afumat.
Pana nu demult obisnuiam sa cumpar diferite sortimente de peste afumat. Inainte de Paste am planificat o mini excursie la tara si m-am hotarat sa-mi incerc norocul si priceperea cu o reteta de pastrav afumat.
Am pescuit de la supermarket 5 pastravi proaspeti si grasi de aproape un kil, pe care i-am pus intr-o saramura.
Pentru saramura am folosit o proportie de 1kg de sare la 10l de apa. Pestii eviscerati, inclusiv de branhii, au fost lasati in saramura peste noapte (12 ore), timp in care s-au patruns cu sare exact cat trebuie pentru un gust echilibrat si rafinat. Dupa saramurare am sters pestii cu o carpa curata si i-am pus la zvantat la loc racoros timp de o zi.
5 zile au fost suficiente pentru afumare, intre 3-4 ore dimineata si seara folosind rumegus de fag.
Am fost incantat de felul cum au iesit. Gustul, aromele si aspectul, totul a fost perfect. Nu am sa mai ratez nici o ocazie, de fiecare data cand am sa pun ceva la afumat cu siguranta voi pune si peste.
Pentru a simti din plin aromele si eleganta acestui preparat va recomand sa-I degustati pe paine proaspata de casa, unsa cu unt.
Fir intins, spor la afumat si pofta buna!

luni, 22 martie 2010

Tocana cu carne de porc si galuste din faina

Astazi va scriu o reteta delicoasa de tocana de porc, am facut-o zilele trecute si ne-a placut foarte mult. Sa trecem la gatit!

Ingrediente:
-Carne de porc 600gr - taiata cubulete
-Piept de porc afumat 200gr - taiat fasiute subtiri
-Ardei rosu - o bucata
-Morcov - o bucata
-Ceapa rosie - o bucata
-Bulion de rosii - aproximativ o cana
-Pasta de rosii - cam 2 linguri
-Chimen, boia, foi de dafin, piper negru dupa gust

Galuste:
Din 3 oua, faina si putina sare facem un amestec vartos din care formam galuste cu lingura si le punem in apa clocotinda cu sare.
Cand incep sa iasa la suprafata le mai lasam 2-3 minute si le scoatem cu o paleta.

Mod de preparare:
Intr-o cratita incinsa punem pieptul de porc la prajit, il lasam pana devine crocant apoi il scoatem pe o farfurie.
In untura ramasa de la pieptul de porc punem boabele de chimen usor zdrobite pana prind putina culoare apoi adaugam carnea de porc pe care o rumenim bine pe toate partile, cand s-a prajit o scoatem si o punem langa pieptul afumat.
In cratita punem ceapa si ardeiul la perpelit apoi adaugam si morcovul, peste ele turnam bulionul continuand cu condimentele dupa care lasam sa se patrunda. Cand s-au patruns le trecem prin sita.
Punem pasta obtinuta la foc, in ea asezam bucatile de carne si fasiile de piept afumat, adaugam si galustele fierte, amestecam si mai lasam un timp la foc sa se patrunda aromele.
Servim cu multe muraturi si paine proaspata de tara. Pofta buna!

Metode si tehnici de afumare

Cautand pe Google si alte motoare de cautare dupa procedee si notiuni generale despre procesele de afumare, am observat lipsa apropae totala a acestor informatii.
M-am ganidt ca ar fi util sa public un articol despre afumare care sa acopere cateva notiuni introductive. De aceea, astazi am sa scriu cateva randuri despre afumare si metodele de afumare.

Initial afumarea avea ca scop conservarea carnii si a altor alimente pentru a putea fi pastrate si depozitate mai mult timp. Afumarea ca hobby are ca scop realizarea de produse alimentare delicioase cu gust, miros si arome deosebite. Afumarea carnii se face dupa procesul de saramurare, dar despre acesta am sa scriu in alt articol.

Metodele si tehnicile de afumare difera in functie de conditiile climatice ale zonei. In zona banatului (locul unde sunt facute majoritatea bunatatilor ce le gasiti si le veti gasi pe acest blog), o zona preponderent muntoasa, se foloseste afumarea in spatii inchise (afumatori) cu fum produs prin arderea lemnelor si a rumegusului de lemn. Tipul lemnului si al rumegusului folosit are o importanta deosebita, acesta conferind produsului final culoarea, mirosul si gustul dorit. Recomand lemnul de esenta tare . Rumegusul de fag este cel mai utilizat si cel mai apreciat, este foarte raspandit si da afumaturilor o culoare si un gust excelent. Mai folosesc si lemnul de cires, dar in general doar la ultimul fum pentru a da o culoare rosiatica afumaturilor. Unele persoane folosesc de-a lungul intregului proces doar lemn sau rumegus de cires. Se poate folosi si rumegus format din amestec de mai multe tipruri de lemn.

In ceea ce priveste metodele de afumare, afumarea se poate face la rece, cald sau fierbinte.
Folosesc cel mai des afumarea la rece pentru ca astfel se obtine culoarea si gustul cel mai bun, se usuca mai bine si este cea mai potrivita metoda pentru sunca, carnati si slanina traditionale (produsele mele preferate). Pentru afumarea la rece este necesara mentinera in camera de afumare a unei temperaturi cuprinsa intre aproximativ 12 si 22 de grade intr-un mediu cat mai
uscat. In cazul afumarii la rece durata de afumare este cuprinsa intre 4, 5 pana la 14 zile sau mai mult.

Afumarea la cald necesita mentinera unei temperaturi cuprinsa intre 30 si 50 de grade. Timpul de afumare este cuprins intre 2 si 24 de ore in functie de produs. Pe langa rumegusul obisnuit, se recomanda adaugarea de rumegus umezit in camera de ardere pentru mentinerea unei umiditati mai ridicate. Produsele afumate prin aceasta metoda trebuie consumate mai repede fiind mai perisabile, la cel mult 3 saptamani de la afumare.

Cu toate ca nu folosesc aceasta metoda, am sa scriu cateva cuvinte si despre afumarea fierbinte. Temperatura din camera de afumare trebuie sa fie cuprinsa intre 50 si 90 de grade Celsius, iar timpul de afumare este de cel mult 2 ore. Pentru afumarea bucatilor de carne de dimensiuni mai mari este necesara in prealabil fierbera lor uniforma. Produsele afumate prin aceasta metoda sunt foarte perisabile, este recomandata consumarea lor la cateva zile dupa afumare.

Inainte de a incheia acest articol trebuie sa mentionez ca o parte din metodele de afumare si preparare pe care le pun in practica si o parte din informatiile acestui articol folosesc ca sursa de inspiratie cartea AFUMATURI, carne, mezeluri, peste scrisa de Egon Binder si publicata de editura M.A.S.T.

Sper ca aceste informatii sa fie utile si va invit sa incercati una din retetele de afumaturi de pe acest blog. Puteti obtine mezeluri de o calitate cu mult superioara celor din comert!

sâmbătă, 13 martie 2010

Ciorba de fasole cu ciolan afumat

Cu toate ca gatesc mai rar supe si ciorbe, cateva astfel de retete mi-au placut dintotdeauna. Astazi am sa va spun reteta ciorbei de fasole cu ciolan afumat, o reteta deosebit de gustoasa si satioasa. Are o consistenta mai groasa si un gust ce te face sa te simti ca in vacanta la tara indiferent de locul unde este servita.
Fara a sta foarte mult pe ganduri, sa ne apucam de gatit! In acest sens avem nevoie de urmatoatea lista de ingrediente:

-1/2kg fasole uscata
-1 ciolan de porc afumat mare (preferabil din afumatoarea proprie)
-2 morcovi, 1 pastarnac, 1 telina micuta, 2 radacini de patrunjel si o ceapa
-Jumatate de cana de bulion
-3 linguri cu varf de boia (preferabil de casa)
-Pasta de ardei iute (optional)
-Cimbru si foi de dafin dupa gust
-Putina sare, in functie de cat de sarata e afumatura

Fasolea se acopera cu apa si se lasa la inmuiat peste noapte. A doua zi se pune la fiert impreuna cu ciolanul pana cand incepe sa se desprinda carnea de pe os. Aruncam prima apa dupa care dezosam ciolanul si punem bucatile la fiert impreuna cu fasolea si legumele taiate mari lasand doar ceapa intreaga. Dupa ce este aproape gata, se scot legumele, se paseaza si se adauga impreuna cu pasta de rosii, pasta de ardei iute (optional), boiaua si condimentele. Se lasa la fiert pana cand fasolea ajunge la consistenta dorita.
Daca timpul va preseaza si nu vreti sa renuntati la scurta vacanta de la tara, puteti folosi in loc de oala obisnuita o oala minume (cucta) care scurteaza timpul de fierbere la aproximativ o jumatate de ora.
Sper ca v-am facut pofta si v-am inmiresmat sufletul cu izul de fum si de vacanta trezindu-va nostalgii. Mai ascundeam un gand pe care m-am hotarat sa vi-l destainui. Desavarsiti aromele si adaugati mai multa savoare ciorbei, asortand-o cu cateva rondele de ceapa frecata cu putina boia iute si sare.
Pofta buna!

vineri, 5 martie 2010

Ciolan afumat pe pat de varza in vas roman

E martie, primavara bate la usa si iarna friguroasa se indeparteaza odata cu trecerea zilelor. Incetul cu incetul bunatatile purcelului sacrificat se imputineaza in camara, si m-am gandit sa incerc o alternativa la afumaturile mestesugarite de noi, cumparand un ciolan afumat de la una din macelariile mele preferate. De data aceasta in loc de o reteta de afumaturi, am sa va prezint o reteta cu afumaturi. In acest sens, am ales preparatul meu favorit "Ciolan afumat pe pat de varza in vas roman".
Este o reteta simplu de gatit si foarte gustoasa.
Mai intai se pregateste vasul roman pentru utilizare umplandu-se atat vasul cat si capacul acestuia cu apa pentru a se imbiba bine, se lasa asa aproximativ 15-20 de minute. In timp ce vasul absoarbe apa, luam o varza murata medie pe care o taiem julienne si o punem la calit in tigaie cu putina untura pana cand devine translucida. Varza astfel preparata o amestecam cu 3-4 linguri de pasta de tomate, 2 lingurite de boia, 3-4 foi de dafin, marar, cimbru si boabe de piper dupa gust. In aceasta etapa, golim vasul de apa si asezam uniform varza ce tocmai a fost condimentata. Peste aceasta asezam un ciolan afumat mare cu os , inchidem capacul si punem vasul la cuptorul incalzit bine. Dupa 2 ore obtinem o reteta cu afumaturi delicioasa, avand un gust si aspect rustic.
Va uram pofta buna!

luni, 1 martie 2010

Muschiulet afumat

In amintirea zilelor de iarna si a nerabdarii cu care asteptam ca roadele afumatorii sa fie gata de degustat, mi-am propus sa va prezint reteta muschiuletilor afumati. Bunatati bine sarate, condimentate si afumate cu multa dibacie, muschiuletii, fiind mai fragezi si firavi la aspect, sunt primele bucate afumate cu care ne delectam gustul. Din ofranda purcelului sacrificat de Ignat, alegem cei doi muschiuleti de pe spatele porcului, ii decupam cu mare atentie si ii punem deoparte pentru a-i pregati pentru afumat.
Bucatile de muschiulet sunt puse la sare impreuna cu condimete alese, printre care numarandu-se piper, cimbru, maghiran si coriandru. Lasati la sare, nu foarte mult timp, in jur de 3-4 zile, muschiuletii se patrund si se fragezesc indeajus incat sa fie numai buni de afumat.
Muschii se pun la fum dupa ce au fost scosi de la saramura. Zvantati bine, condimentati si sarati, muschiuletii se agata in carlige sau se leaga si se pun in afumatoare. Fum rar, rece si patrunzator, din rumegus de prun sau fag iar in faza terminala cu rumegus de cires, pentru a da aroma si culoare, doar 3 zile sunt indeajuns pentru o aroma echilibrata. Dar, pentru pretentiosi, se mai poate face inca una sau doua zile de fum fin, pentru o aroma desavarsita.
Va urez bafta in preparare si multa pofta la degustat.

vineri, 26 februarie 2010

Cotlet de porc afumat

Desi mai putin raspandit decat sunca de casa sau slaninuta afumata, cotletul de porc afumat este o specialitate ce nu trebuie sa lipseasca din meniul amatorilor de mezeluri. Datorita continutului scazut de grasimi si a texturii sale deosebite fata de afumaturile uzuale, cotletul de porc afumat are un gust specific, elegant. Se potriveste de minune asortat cu cascaval sau branza gouda, masline negre si un vin matur, intens, pastrat in butoaie de stejar, cum ar fi un Cabernet Sauvignon.
Aceasta reteta este aproape identica cu cea folosita la prepararea suncii de casa , singura diferenta constand in faptul ca de-a lungul procesului de afumare vom folosi cu preponderenta fumul cald (in primele 3 zile) cu temperaturi cuprinse intre 35-40 de grade Celsius.
Daca va hotarati sa puneti in practica o reteta de afumaturi a voastra, a noastra sau a altora nu ezitati sa strecurati in afumatoare si o bucata de cotlet de porc, nu veti regreta!

luni, 22 februarie 2010

Slaninuta afumata fara soric

Am putea spune ca slaninuta afumata este unul din cele mai vechi preparate traditionale romanesti. Cu toate ca nu este foarte sanatoasa, gustul, textura si culoarea unei slaninute afumate cu maiestrie sunt irezistibile.
Spre deosebire de alte retete care folosesc slanina de o grosime mai mare (cca 4-5cm), prefer bucatile mai subtiri de slaninuta (cca 2cm) la care le scot soricul, astfel ea se va patrunde mai usor si vom obtine o afumare uniforma pe ambele parti.
Inainte de afumare tablele de slanina se taie in bucati mici de 25-30cm si se freaca bine cu sare groba, cine doreste poate sa foloseasca si usturoi sau alte mirodenii pentru un plus de savoare. Bucatile astfel pregatite se aseaza una peste alta intr-un butoi de lemn pe pat de sare timp de o saptamana. O data la 2 zile se intorc pe partea cealalta si se inverseaza intre ele pentru o sarare uniforma. In cazul in care nu dispuneti de conditiile necesare exista si varianta punerii in saramura timp de aproximativ 5 zile si ulterior lasarii la zvantat timp de 24 de ore intr-un loc racoros.
La afumare se va folosi fumul rece de maxim 19-20 de grade celsius pentru a se evita topirea. Fumul cel mai bun se obtine din rumegusul de fag, acesta confera produsului o culoare galben-aurie deosebit de apetisanta. Timpul de afumare este de o saptamana sau de maxim 10 zile (in functie de preferinte) cate 3-4 ore dimineata si seara in primele 2 zile si numai seara in urmatoarele. Pentru un plus de culoare la ultimul fum puteti folosi rumegus de cires.
Va urez pofta buna si va invit sa incercati slaninuta afumata fara soric!

vineri, 19 februarie 2010

Carnati picanti de casa extra-afumati

Aceasta este o reteta de carnati adaptata gusturilor mele ceva mai diferite fata de cele obisnuite din zona Banatului. In primul rand carnea folosita in prepararea acestei retete esta una mai saraca in grasimi fata de cea folosita in mod uzual la prepararea carnatilor, fiind vorba de un amestec de ceafa de porc si carne de vita. Pentru prepararea a 10kg de carnati avem nevoie de 8kg de ceafa de porc si 2kg de carne de vita.
O alta particularitate a acestei retete este cantitatea ridicata de mirodenii folosite, mult mai mare decat cea obisnuita: 60gr usturoi macinat, 40gr piper negru macinat, 30gr boia iute, 200gr boia dulce si 280gr sare groba; cantitatea de boia dulce e recomandata doar celor ce pot procura una de foarte buna calitate, de casa sau din ungaria, celor ce o cumpara din comert le recomand 160gr pentru ca gustul carnatilor sa nu devina amar. Toate aceste mirodenii se amesteca cu apa pana la obtinerea unei paste omogene. Pasta obtinuta se toarna peste cele 10kg de carne tocata si se amesteca pana este distribuita uniform. Procedura de formare a carnatilor este cea obisnuita cu ajutorul unui sprit, carnaciorii formati urmand a fi intepati din loc in loc cu ajutorul unui ac si lasati timp de o zi la aer inainte de afumare.
Dupa numele retetei se poate observa ca nici procedura de afumare folosita nu este una uzuala. Timpul de afumare este de aproximativ o saptamana, cu conditia ca fumul sa nu fie cald. In primele 2 zile se vor afuma de 2 ori cate 3-4 ore diminata si 3-4 ore seara iar in urmatoarele 5 zile cate 3-4 ore pe seara. Pentru afumare se va folosi rumegus de fag si rumegus de cires la ultimul fum din ziua 7 (confera culoare).
As sublinia faptul ca datorita continutului de carne de vita si cantitatii mici de grasime (doar cea din ceafa) uscarea este foarte pronuntata, dupa perioade lungi de stocare la aer consistenta carnatului devinind asemenatoare cu cea a ghiudemului.
Tipul de carne folosit impreuna cu mirodenile si procesul prelungit de afumare confera acestei retete un gust si o textura deosbite care iese din tiparul carnatilor obisnuiti. Pofta buna!

luni, 15 februarie 2010

Sunca de casa

Incep cu o reteta traditionala din banatul de munte, mai exact, de la Mehadica, localitate pitoreasca de munte din judetul Caras-Severin.
Sunca este una dintre cele mai raspandite specialitati din carne de porc. Savuroasa, cu arome fine, de multe ori condimentata cu ierburi aromate, afumata cu lemn de fag ori de cires, sunca de casa este binevenita mereu pe mesele noastre, menita sa ne imbie simturile.
Facuta din carne aleasa cu atentie din pieptul porcului, si apoi dezosata de coaste, sunca se pune la sarat in saramura testata cu oul, pana pluteste, in care dupa plac se adauga condimente si ierburi aromate (piper, cimbru, marar, dafin, busuioc si chimen). La sarat se lasa intre 5 si 7 zile, dupa plac si dupa cat de repede s-a absorbit sarea. Dupa ce a stat la sare se curata cu o carpa de condimente si saramura, apoi se lasa la zvantat.
Procedeul de afumare este unul putin mai minutios, el dand savoare carnii. Afumatul dureaza in jur de 5 zile, tot dupa plac. In primele 2 zile se dau cate 2 fumuri calde pe zi, din lemn de fag. Motivul pentru care fumul se da cald e pentru a patrunde si a da consistenta carnii. Dupa cele 2 zile de fum intens, inca 2 zile facem fum doar o data pe zi, tot cu lemn de fag dar lasam sursa de fum la distanta in afumatoare, pentru ca fumul sa se raceasca si sa intre mai lent in carne. La final, in cea de-a 5-a zi, pentru a-i da un plus de savoare si de aspect, facem fum din lemn de cires, acesta fiind foarte aromat si avand o culoare rosiatica pe care o va prelua si carnea.
La finalul celor 5 zile, carnea este indeajuns de afumata, si trebuie lasata la aer curat cateva ore dupa care o putem depozita in camara. Sunca este apoi numai buna de taiat si pus pe masa, dar recomand sa fie consumata la minim 2 saptamani dupa ce a fost scoasa de la fum deoarece ea se matureaza si se usuca putin, fiind mai savuroasa si avand arome mai bogate.
Cu siguranta va va incanta ochiul, mirosul si in primul rand gustul, mai ales daca o veti servi impreuna cu branza , rosii, ceapa si nu in ultimul rand paine de casa.
Va doresc pofta buna.

duminică, 14 februarie 2010

Salut.

Astazi m-am hotarat sa diversific blogosfera, scriind despre o mai veche pasiune a mea, afumaturile.
Am sa postez tot ce cred ca e interesant si are legatura cu orice produs comestibil ce a fost afumat si e bun de mancat :) . Ce scriu, sunt doar pareri personale, fara a avea vreun interes fata de ceva anume.
Incep prin a posta o imagine cu "recolta" de la purcelul sacrificat iarna aceasta.
Maine am sa incep postarile explicite, in care am sa incerc sa descriu metodele de preparare, secretele sau sursa produselor ce mi-au incantat mai intai privirea si apoi gustul.
Va urez pofta buna. :)